conic - explicat in DEX

conic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓNIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con², privitor la con². 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con² circular cu un plan. – Din fr. conique.

conic (Dicționar de neologisme, 1986)
CÓNIC, -Ă adj. În formă de con. [< fr. conique].

conic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÓNIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecția unei suprafețe conice cu un plan. (< fr. conique)

conic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cónic, -ă adj. (vgr. konikós). De forma conuluĭ.

conic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cónic adj. m., pl. cónici; f. cónică, pl. cónice

conic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conic a. ce are forma conului.

conic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓNIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con², privitor la con². 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con² circular cu un plan. — Din fr. conique.