conifer - explicat in DEX

conifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONIFÉR, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifère, lat. conifer.

conifer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CONIFÉR, (1) conifere, s. n., (2) coniferi, s. m. 1. (La pl.) Clasă de arbori cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace, și cu fructe lemnoase, conice. 2. Arbore sau arbust care face parte din această clasă. – Fr. conifères (lat. lit. conifer).

conifer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONIFÉR (‹ fr., lat. conifer, din conus „con” + fero „a purta”) s. n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu canale secretoare de rășină, frunze aciculare sau solzoase, în general persistente, flori unisexuate dispuse în conuri și semințe aripate; constituie etajul superior al pădurilor din munții României, avînd importanță în industria lemnului, în construcții etc.; (și la sg.) arbore sau arbust din acest ordin (ex. bradul). Sin. rășinos.

conifer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conifér, -ă adj. (lat. cóni-fer, coní-feri. V. fructi-fer, lucea-făr). Bot. Purtător de fructe conice (cucurujĭ), ca bradu, molidu, pinu, zoda, tîrșu, ĭenupăru ș. a. S. f. pl. Copaciĭ din familia braduluĭ.

conifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conifér s. n., pl. conifére

conifer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conifer a. cu fructe în formă de con, ca bradul. ║ f. pl. conifere, familie de arbori dintre cari unii ajung la cea mai mare înălțime, produc rășină și lemnul lor servă la construcțiuni: brad, molift, pin.

conifer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONIFÉR, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze în general persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. — Din fr. conifère, lat. conifer.