conicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONICITÁTE s. f. Mărimea caracteristică a unui trunchi de con
2 drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia;
p. ext. formă conică. – Din
fr. conicité.conicitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONICITÁTE s.f. (
Mat.) Mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; (
p. ext.) formă conică. [Cf. fr.
conicité].
conicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONICITÁTE s. f. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferența dintre diametrul mare și cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. (< fr.
conicité)
conicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!conicitáte s. f.,
g.-d. art. conicitắții; pl. conicitắțiconicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONICITÁTE, conicități, s. f. Mărime caracteristică a unui trunchi de con
2 drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia;
p. ext. formă conică. — Din
fr. conicité.