coniac - explicat in DEX

coniac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONIÁC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.

coniac (Dicționar de neologisme, 1986)
CONIÁC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța].

coniac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONIÁC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac)

coniac (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coniác, V. coñac.

coniac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coniác (-niac) s. n., (sorturi, porții) pl. coniácuri

coniac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coniac a. rachiu de Cognac.

coniac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONIÁC, (2) coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului în butoaie de stejar. 2. Varietate, sort de coniac (1). — Din fr. cognac.