congruent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGRUÉNT, -Ă, congruenți, -te, adj. 1. Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent.
2. (Despre numere întregi) Care dau același rest la împărțirea cu un număr întreg.
3. (Despre figuri geometrice) Care sunt egale sau care pot fi făcute să coincidă una cu alta printr-o deplasare. [
Pr.:
-gru-ent] – Din
fr. congruent, lat. congruens, -ntis.