confrunta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I.
Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor.
2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.
3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din
fr. confronter.confrunta (Dicționar de neologisme, 1986)CONFRUNTÁ vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (
Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i.
confrúnt. / cf. fr.
confronter, it., lat.med.
confrontare <
con – cu,
frons – frunte].
confrunta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)confruntá (-t, -át), vb. –
1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. –
2. A verifica, a compara.
Fr. confronter, asimilat la
frunte.confrunta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFRUNTÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< fr.
confronter, lat.
confrontare)
confrunta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confruntá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
confrúntăconfruntà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confruntà v.
1. a pune persoane față în față spre a se compara spusele lor;
2. a compara în genere, de persoane sau lucruri.
confrunta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I.
1. Tranz. A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor.
2. Tranz. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.
3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. — Din
fr. confronter.