confrunta - explicat in DEX

confrunta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

confrunta (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFRUNTÁ vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrúnt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].

confrunta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
confruntá (-t, -át), vb. – 1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. Fr. confronter, asimilat la frunte.

confrunta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFRUNTÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< fr. confronter, lat. confrontare)

confrunta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confruntá (a ~) vb., ind. prez. 3 confrúntă

confruntà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confruntà v. 1. a pune persoane față în față spre a se compara spusele lor; 2. a compara în genere, de persoane sau lucruri.

confrunta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. 1. Tranz. A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. Tranz. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. — Din fr. confronter.