confrerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFRERÍE, confrerii, s. f. (Franțuzism) Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile;
p. ext. grupare de oameni cu păreri comune; confrăție, confraternitate. – Din
fr. confrérie.confrerie (Dicționar de neologisme, 1986)CONFRERÍE s.f. (
Liv.) Asociație constituită în vederea unor obiective religioase sau caritabile; (
p. ext.) grup de oameni uniți prin aceleași idei sau prin legături de alt ordin; confraternitate. [< fr.
confrérie].
confrerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFRERÍE s. f. 1. (în evul mediu) asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile. 2. grup de oameni legați prin aceleași idei sau preocupări profesionale. (< fr.
confrérie)
confrerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confreríe s. f.,
art. confrería, g.-d. art. confreríei; pl. confreríi, art. confreríileconfrerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFRERÍE, confrerii, s. f. Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile;
p. ext. grupare de oameni cu păreri comune; confrăție, confraternitate. — Din
fr. confrérie.