confruntare - explicat in DEX

confruntare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFRUNTÁRE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – V. confrunta.

confruntare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (Spec.; jur.) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [< confrunta].

confruntare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confruntáre s. f., g.-d. art. confruntắrii; pl. confruntắri

confruntare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFRUNTÁRE, confruntări, s. f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; confruntație. — V. confrunta.