confruntație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONFRUNTÁȚIE,confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.]. – Din fr. confrontation.
confruntație(Dicționar de neologisme, 1986) CONFRUNTÁȚIEs.f. Confruntare. [Gen. -iei, var. confruntațiune s.f. / < fr. confrontation].
confruntație(Marele dicționar de neologisme, 2000) CONFRUNTÁȚIEs. f. confruntare. (< fr. confrontation, lat. confrontatio)
confruntație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) confruntáție (rar) (-ți-e) s. f., art. confruntáția (-ți-a), g.-d. art. confruntáției; pl. confruntáții, art. confruntáțiile (-ți-i-)
confruntație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONFRUNTÁȚIE,confruntații, s. f. (Rar) Confruntare. [Var.: confruntațiúne s. f.] — Din fr. confrontation.