confiscà - explicat in DEX

confisca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFISCÁ, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.

confisca (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFISCÁ vb. I. tr. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărâri judecătorești sau a dispoziției unei autorități. [P.i. confísc. / < lat. confiscare, cf. fr. confisquer].

confisca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFISCÁ vb. tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală. ◊ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (< fr. confisquer, lat. confiscare)

confisca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confiscá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. confíști, 3 confíscă; conj. prez. 3 să confíște

confiscà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confiscà v. 1. a adjudeca fiscului din cauza de crimă- sau de contravențiune; 2. a lua școlarului un lucru oprit.

confisca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFISCÁ, confísc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. — Din fr. confisquer, lat. confiscare.