confiscare - explicat in DEX

confiscare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane. – V. confisca.

confiscare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFISCÁRE s.f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ◊ Confiscarea averii = sancțiune aplicată în cazul unor infracțiuni grave împotriva avutului obștesc sau securității statului, constând în trecerea în patrimoniul statului a bunurilor condamnatului. [< confisca].

confiscare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confiscáre s. f., g.-d. art. confiscắrii; pl. confiscắri

confiscare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane (fizice sau juridice). — V. confisca.