confirmație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFIRMÁȚIE, confirmații, s. f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez. – Din
fr. confirmation.confirmație (Dicționar de neologisme, 1986)CONFIRMÁȚIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtășanie. [Gen.
-iei. / < fr.
confirmation, lat.
confirmatio].
confirmație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFIRMÁȚIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. 2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie. (< fr.
confirmation, lat.
confirmatio)
confirmație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confirmáție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. confirmáția (-ți-a), g.-d. art. confirmáției; pl. confirmáții, art. confirmáțiile (-ți-i-)confirmație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFIRMÁȚIE, confirmații, s. f. (În Biserica catolică) Confirmare (
2). — Din
fr. confirmation.