confinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFINÁT, -Ă, confinați, -te, adj. (Franțuzism; despre aer, atmosfera unei încăperi etc.) Închis; irespirabil, stricat, viciat. – După
fr. [air]
confiné.confinat (Dicționar de neologisme, 1986)CONFINÁT, -Ă adj. (
Rar; despre aer, atmosferă etc.) Stricat, viciat, irespirabil, închis. [Cf. fr.
confiné].
confinat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFINÁT, -Ă adj. (despre aer, atmosferă etc.) închis, viciat, irespirabil. (< fr.
confiné)
confinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confinát (
livr.)
adj. m.,
pl. confináți; f. confinátă, pl. confináteconfinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFINÁT, -Ă, confinați, -te, adj. (Rar; despre aer, atmosfera unei încăperi etc.) Închis; irespirabil, stricat, viciat. — După
fr. [air]
confiné.