conectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONECTÁRE, conectări, s. f. 1. Acțiunea de
a conecta; conexiune.
2. Operație de montaj prin care o mașină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o rețea electrică. ◊
Aparat de conectare = aparat electric folosit pentru închiderea sau deschiderea unui circuit electric. –
V. conecta.conectare (Dicționar de neologisme, 1986)CONECTÁRE s.f. Acțiunea de a conecta și rezultatul ei; operație de montaj prin care o mașină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o rețea electrică; conexiune (
2) [în DN] [<
conecta].
conectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conectáre s. f.,
g.-d. art. conectắrii; pl. conectắriconectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONECTÁRE, conectări, s. f. 1. Acțiunea de
a conecta; conexiune.
2. Operație de montaj prin care o mașină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o rețea electrică. ◊
Aparat de conectare = aparat electric folosit pentru închiderea sau deschiderea unui circuit electric. —
V. conecta.