conduraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONDURÁȘ,condurași, s. m. 1. Diminutiv al lui condur (1). 2. (Bot.) Condurul-doamnei. – Condur + suf. -aș.
conduraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) conduráș (înv., rar) s. m., pl. conduráși
conduraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONDURÁȘ,condurași, s. m. 1. Diminutiv al lui condur (1). 2. (Bot.) Condurul-doamnei. — Condur + suf. -aș.