conductanță - explicat in DEX

conductanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.

conductanță (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance].

conductanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDUCTÁNȚĂ s. f. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței. (< fr. conductance)

conductanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conductánță s. f., g.-d. art. conductánței; pl. conductánțe

conductanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. — Din fr. conductance.