condrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDRÍNĂ, s. f. (
Biol.) Substanță fundamentală a țesutului cartilaginos. – Din
fr. chondrine.condrină (Dicționar de neologisme, 1986)CONDRÍNĂ s.f. Materie proteică obținută prin fierberea cartilajului. [ < fr.
chondrine, cf. gr.
chondros – cartilaj].
condrină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDRÍNĂ s. f. substanță proteică fundamentală a țesutului cartilaginos. (< fr.
chondrine)
condrină (Dicționaru limbii românești, 1939)*condrínă f., pl.
e (d. vgr.
hóndros, cartilagine).
Chim. O substanță extrasă din cartilaginĭ și tendoane și care în apă ferbinte [!] se preface în piftie. – Și
hondr-.condrină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condrínă s. f.,
g.-d. art. condríneicondrină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDRÍNĂ, s. f. (
Biol.) Substanță fundamentală a țesutului cartilaginos. — Din
fr. chondrine.