condor - explicat in DEX

condor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDÓR, condori, s. m. Cel mai mare vultur, cu capul și cu gâtul golaș, complet mut, care trăiește în munții Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). [Acc. și: cóndor] – Din fr. condor.

condor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDÓR s.m. Specie de vultur foarte mare care trăiește în munții Americii de Sud. [Acc. și cóndor. / < fr. condor, cf. sp., peruv. condor].

condor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDÓR/CÓNDOR s. m. vultur foarte mare, cu capul și gâtul golaș, în Anzii Cordilieri. (< fr., sp. condor)

condor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CÓNDOR (‹ fr.) s. m. Cea mai mare păsare de pradă (c. 1-1,5 m lungime, peste 3 m la anvergura aripilor), din ordinul falconiformelor care trăiește în Anzi, la 2.000-6.000 m altitudine, cu penaj gri-albăstrui, capul și gîtul golașe, gulerul și aripile pe jumătate cenușii-deschis, complet mut (Vultur gryphus). ◊ C. californian = pasăre răpitoare de zi, din ordinul falconiformelor, de c. 1 m lungime, care trăiește în S Californiei, cu penaj cenușiu și vîrful aripilor albicios; pe cale de dispariție (c. 70 de exemplare), este ocrotit (Gymnogyps californianus).

condor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cóndor și -ór m. (sp. cóndor, d. peruvianu cuntur). Un fel de vultur colosal care trăĭește pin [!] Anzĭ (sarcoramphus gryphus).

condor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!condór s. m., pl. condóri

condor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condor m. pasăre răpitoare din America meridională, cel mai mare vultur din lume (Sarcoramphus gryphtis): purtând smaralzi ’n frunte cât oul de condor AL.

condor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDÓR, condori, s. m. Cel mai mare vultur, cu capul și cu gâtul golaș, complet mut, care trăiește în munții Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). [Acc. și: cóndor] — Din fr. condor.