condominiu - explicat in DEX

condominiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDOMÍNIU s. n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium.

condominiu (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate].

condominiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDOMÍNIU s. n. exercitare în comun de către două sau mai multe state a suveranității asupra aceluiași teritoriu. (< fr., engl. condominium)

condominiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!condomíniu [niu pron. nyu] s. n., art. condomíniul; pl. condomínii

condominiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDOMÍNIU, condominii, s. n. Exercitare a suveranității asupra aceluiași teritoriu de către două sau mai multe state. ♦ P. ext. Teritoriu supus unui astfel de regim. [Pr.: -niu]. — Din fr. condominium.

condominiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*condomíniŭ n. (con- și dominiŭ). Stăpînire împreună cu altu. Loc stăpînit împreună cu altu.