condotier - explicat in DEX

condotier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.

condotier (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDOTIÉR s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere].

condotier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDOTIÉR s. m. 1. comandant de mercenari în slujba principilor, a papilor sau a orașelor din Italia medievală. 2. (fig.) om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. (< it. condottiere)

condotier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*condotiér m. (it. condottiere, conducător). Șef de partizanĭ orĭ de soldațĭ mercenarĭ în Italia în evu mediŭ.

condotier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
condotiér (-ti-er) s. m., pl. condotiéri

condotier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
condotier m. căpitan de mercenari sau de aventurieri, în Italia.

condotier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari care se angajau în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] — Din it. condottiere.