concoidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCOÍDĂ, concoide, s. f. Curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește, sprijinindu-se pe punctul fix. – Din
fr. conchoïde.concoidă (Dicționar de neologisme, 1986)CONCOÍDĂ s.f. Curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta, o lungime constantă. ♦ (
Arhit.) Profilul unui fus de coloană. [Pron.
-co-i-. / < fr.
conchoïde, cf. gr.
konche – scoică,
eidos – formă].
concoidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCOÍDĂ s. f. curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta constantă. (< fr.
conchoïde)
concoidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concoídă s. f.,
g.-d. art. concoídei; pl. concoídeconcoidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCOÍDĂ, concoide, s. f. Curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește, sprijinindu-se pe punctul fix. — Din
fr. conchoïde.