conciliatorist
CONCILIATORÍST, -Ă, conciliatoríști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al conciliatorismului. 2. Adj. Împăciuitorist. (din conciliator + suf. -ist) [folosit în corpul DEX]
conciliatorist
CONCILIATORÍST, -Ă, conciliatoriști, -ste, adj. folosit în DLRM în explicația lexemului CENTRÍSM s. n. Curent politic oportunist, conciliatorist, ivit înainte de primul război mondial în interiorul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a, care, sub pretextul adoptării unei poziții de mijloc între burghezie și proletariat, subordona interesele proletariatului intereselor burgheziei. – Rus centrizm.