conciliatorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [
Pr.:
-li-a-] –
Conciliator +
suf. -ism.conciliatorism (Dicționar de neologisme, 1986)CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acțiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism. [Pron.
-li-a-. / < it.
conciliatorismo].
conciliatorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCILIATORÍSM s. n. atitudine, acțiune conciliatoare. ◊ împăciuitorism. (<it.
conciliatorismo)
conciliatorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conciliatorísm (-li-a-) s. n.conciliatorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [
Pr.:
-li-a-] —
Conciliator +
suf. -ism.