conchiliologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCHILIOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. conchyliologie.conchiliologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCHILIOLOGÍE s. f parte a zoologiei care studiază scoicile. (<fr.
conchyliologie)
conchiliologie (Dicționar de neologisme, 1986)CONCHILIOLOGÍE s.f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor. [Pron.
-li-o-. / < fr.
conchyliologie, cf. gr.
konkhylion – cochilie,
logos – studiu].
conchiliologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*conchiliologíe f. (
conchilie și
-logie). Știința scoĭcilor (o ramură a zoologiiĭ și geologiiĭ).
conchiliologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conchiliologíe (-li-o-) s. f.,
art. conchiliología, g.-d. conchiliologíi, art. conchiliologíeiconchiliologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCHILIOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor. [
Pr.:
-li-o-] — Din
fr. conchyliologie.