concertmaistru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCÉRTMAISTRU, concertmaiștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care îl poate înlocui și pe dirijor. – Din
Concert + maistru (după
germ. Konzertmeister).
concertmaistru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCERTMÁISTRU s. m. prim violonist al unei orchestre. (<germ.
Konzertmeister)
concertmaistru (Dicționar de neologisme, 1986)CONCÉRTMAISTRU s.m. Primul violonist al unei orchestre, care îl poate înlocui și pe dirijor; muzicantul principal al unui grup orchestral care cântă la același instrument cu grupul. [Pron.
-mais-. / cf. germ.
Konzertmeister].
concertmaistru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concertmáistru (-cert-mais-) s. m.,
art. concertmáistrul; pl. concertmáiștri, art. concertmáiștriiconcertmaistru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCERTMÁISTRU, concertmaiștri, s. m. Primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care are și rol de coordonare și supraveghere. —
Concert +
maistru (după
germ. Konzertmeister).