concentrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCENTRÁRE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) concentra și rezultatul ei.
2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele.
3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc.
4. (
Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție.
5. (
Ec. pol.; în sintagmele)
Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari.
Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare.
6. (În sintagma)
Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. –
V. concentra.concentrare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCENTRÁRE s. f. acțiunea de a (se) concentra. ◊
-a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari;
-a capitalului = acumularea capitalului;
lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului. (<concentra)
concentrare (Dicționar de neologisme, 1986)CONCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. ◊
Concentrarea producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari;
concentrarea capitalului = acumularea capitalului; (
în trecut)
lagăr de concentrare = loc în care erau închiși cetățenii considerați periculoși regimului. [<
concentra].
concentrare (Dicționaru limbii românești, 1939)*concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe):
acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar
concentrațiune saŭ
-áție.concentrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concentráre s. f.,
g.-d. art. concentrắrii; pl. concentrắriconcentrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCENTRÁRE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) concentra și rezultatul ei.
2. Însușire a atenției de a se fixa asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități.
3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc.
4. (
Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție.
5. (
Ec. pol.; în sintagmele)
Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari.
Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare.
6. (În sintagma)
Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. —
V. concentra.