concentrat - explicat in DEX

concentrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré.

concentrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCENTRÁT², -Ă, concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ◊ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. – V. concentra.

concentrat (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCENTRÁT, -Ă adj. Care are concentrație mare. // s.n. 1. Produs minier cu substanțe utile extrase din minereu steril, folosit în metalurgie. 2. Produs alimentar obținut prin uscarea și presarea unui aliment fără ca acesta să-și piardă calitățile nutritive. [< concentra, cf. germ. Konzentrat].

concentrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCENTRÁT¹ s. n. 1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului. 2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive. (<germ. Konzentrat, fr. concentré)

concentrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCENTRÁT², -Ă adj. 1. care are concentrație mare. ◊ furaje -e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 2. (despre stil) concis. (<concentra)

concentrat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concentrát, -ă adj. Din care s´a scos o parte din partea apoasă: alcool, acid concentrat. Fig. Necomunicativ, mocnit.

concentrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concentrát s. n., pl. concentráte

concentrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concentrat a. 1. alcool sau sirop căruia s’a micșorat volumul cu extragerea apei conținute într’însul; 2. fig. care nu se manifestă în afară: furie concentrată.

concentrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate ft consumat după ce a fost încălzit, fiert în apă etc. — Din fr. concentré.

concentrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCENTRÁT², -Ă, concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ◊ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. — V. concentra.