compromițător - explicat in DEX

compromițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.

compromițător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător)

compromițător (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant].

compromițător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compromițătór adj. m., pl. compromițătóri; f. sg. și pl. compromițătoáre

compromițător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compromițător a. ce compromite sau poate compromite: vorbe compromițătoare.

compromițător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. — Compromite + suf. -ător.