comprimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPRIMÁRE, comprimări, s. f. Acțiunea de
a comprima. –
V. comprima.comprimare (Dicționar de neologisme, 1986)COMPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a comprima și rezultatul ei; compresiune, restrângere. [<
comprima].
comprimare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COMPRIMÁRE (‹
comprima)
s. f. 1. Micșorare a volumului unui corp prin exercitarea unei apăsări asupra lui, ◊ (METEOR).
C. adiabatică = scăderea volumului unui gaz datorată creșterii presiunii și avînd ca efect încălzirea lui fără aport de căldură dinspre mediul înconjurător.
2. (
INFORM.) Metodă de codificare a informației, bazată pe frecvența de apariție a simbolurilor unui alfabet; numărul de cifre cu care se codifică un simbol este invers proporțional cu frecvența sa de apariție. ◊ (
ELT.)
Comprimarea imaginii = metodă utilizată în transmisia la mare distanță a datelor sau imaginilor prelevate cu un dispozitiv special.
comprimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comprimáre s. f.,
g.-d. art. comprimắrii; pl. comprimắricomprimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPRIMÁRE, comprimări, s. f. Acțiunea de
a comprima. — V. comprima.