compotieră - explicat in DEX

compotieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPOTIÉRĂ, compotiere, s. f. Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă. [Pr.: -ti-e-] – Compot + suf. -ieră. Cf. fr. compotier.

compotieră (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPOTIÉRĂ s.f. Vas în care se servește compotul. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. compotier].

compotieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPOTIÉRĂ s. f. vas în care se servește compotul. (după fr. compotier)

compotieră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*compotiéră f., pl. e (fr. compotier, m.). Castron de compot. V. fructieră.

compotieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. compotiérei; pl. compotiére

compotieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
compotieră f. farfurie de compoturi.

compotieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPOTIÉRĂ, compotiere, s. f. Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă. [Pr.: -ti-e-] — Compot + suf. -ieră. Cf. fr. compotier.