compound (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPOUND s. n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată.
2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice. [
Pr.:
-páŭnd] –
Cuv. engl.compound (Dicționar de neologisme, 1986)COMPOUND s.n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată.
2. Material electroizolant obținut dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. [Pron.
compáund, var.
compund s.n. / < engl.
compound].
compound (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPOUND [COMPÁUND]
s. n. 1. mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. material electroizolant dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. (< engl.
compound)
compound (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compound (
angl.) [
pron. compávnd]
(-pound) s. n.compound (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPOUND s. n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată.
2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice. [
Pr.:
-páŭnd] —
Cuv. engl.