complementar - explicat in DEX

complementar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

complementar (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].

complementar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPLEMENTÁR, -Ă I. adj. care completează. ♦ unghi ~ = complement (1); culori ĕ = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. II. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date. (< fr. complémentaire)

complementar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*complementár, -ă adj. (d. complement; fr. complémentaire). Care servește la completat. Geom. Unghĭurĭ complementare, a căror sumă fac un unghĭ drept. – Fals complimentar.

complementar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
complementár adj. m., pl. complementári; f. complementáră, pl. complementáre

complementar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
complementar a. care servă a completa.

complementar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] — Din fr. complémentaire.