companion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și
f. (Franțuzism).
1. Camarad, tovarăș.
2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. – Din
fr. compagnon.