companion - explicat in DEX

companion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Franțuzism). 1. Camarad, tovarăș. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon.

companion (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPANIÓN s.m. (Franțuzism) Camarad, tovarăș; însoțitor. [Pron. -nion. / < fr. compagnon].

companion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon)

companion (Dicționaru limbii românești, 1939)
*companión, -oánă s. (fr. compagnon). Asociat, tovarăș.

companion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
companión (livr.) (-nion) s. m., pl. companióni

companion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
companion m. asociat, tovarăș.

companion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Livr.). 1. Camarad, tovarăș. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. — Din fr. compagnon.