companie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPANÍE1, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊
Damă (sau
doamnă)
de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât.
2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate.
3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din
fr. compagnie.companie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPÁNIE2, companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊
Companie de onoare = denumire a unei companii
2 care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din
fr. compagnie, it. compagnia.companie (Dicționar de neologisme, 1986)COMPANÍE1 s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (
În trecut)
Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă.
2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună.
3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl.
-ii, gen.
-iei. / < fr.
compagnie, it.
compagnia].
companie (Dicționar de neologisme, 1986)COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr.
compagnie, cf. it.
compagnia].
companie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)compáníe (-íi), s. f. –
1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. –
2. Tovărășie, însoțire. –
3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. –
Var. (
înv.)
cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (
sec. XVIII) și apoi din
fr. compagnie. S-a specializat în
compánie „companie militară” și
companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului
sp. sau
fr. –
Der. companist, s. m. (
înv., negustor asociat companiei comercianților greci din
Trans.,
sec. XVIII);
companion, s. m. (tovarăș),
înv.companie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPANÍE1 s. f. 1. însoțire, tovărășie. 2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc. (< fr.
compagnie, /3/engl.
company)
companie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPÁNIE2 s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus.
companniia, fr.
compagnie, it.
compagnia)
companie (Dicționaru limbii românești, 1939)*compánie f. (rus.
kompániĭa, d. fr.
compagnie, care vine d.
pain, pîne [!]; vfr.
compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it.
compagnia. V.
cumpanie).
Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan.
Companíe (fr.
-gnie, it.
-gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel.
Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ.
În companíe, împreună, în tovărășie:
în companíe cu cineva, în companía luĭ. Damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V.
guvernantă.companie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)companíe1 (tovărășie, societate, întreprindere)
s. f.,
art. companía, g.-d. art. companiéi; pl. companíi, art. companíilecompanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compánie2 (unitate militară)
(-ni-e) s. f.,
art. compánia (-ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (-ni-i-)