compactor - explicat in DEX

compactor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPACTÓR, (1) compactori, s. m., (2) compactoare, s. n. 1. S. m. (Reg.) Legător de cărți. 2. S. n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. – Din fr. compacteur, lat. compactor.

compactor (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPACTÓR s.n. Utilaj folosit pentru îndesarea umpluturilor de pământ sau a straturilor care alcătuiesc o șosea. [< compac(ta) + -tor].

compactor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPACTÓR s. n. utilaj cu cilindri compresori, cu maie mecanice etc., pentru îndesarea umpluturilor de pământ, a straturilor care alcătuiesc o șosea etc. (< fr., lat. compacteur)

compactor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compactór¹ (persoană) s. m., pl. compactóri

compactor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
compactór² (utilaj) s. n., pl. compactoáre

compactor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPACTÓR, (1) compactori, s. m., (2) compactoare, s. n. 1. S. m. (Reg.) Legător de cărți. 2. S. n. Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele etc. — Din fr. compacteur, lat. compactor.