comitat - explicat in DEX

comitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMITÁT, comitate, s. n. Unitate administrativ-teritorială, în unele țări condusă de un comite² (sau conte); district. – Din germ. Komitat.

comitat (Dicționar de neologisme, 1986)
COMITÁT s.n. Diviziune administrativă; district (în organizarea administrativă a Imperiului austro-ungar). [< germ. Komitat, cf. lat.med. comitatus].

comitat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMITÁT s. n. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district. (< germ. Komitat, lat. comitatus)

comitat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comitát n., pl. e (germ. komitat, d. lat. comitatus, escortă, convoĭ, d. cómes, cómitis, tovarăș. V. comite). O subdiviziune administrativă în Anglia și´n foasta [!] Austro-Ungarie (județ).

comitat (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
comitát, -e, s.n. – Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sau conte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară (Tomi 2005). – Din germ. Komitat.

comitat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comitát s. n., pl. comitáte

comitat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comitat n. diviziune administrativă, în Anglia și în Austro-Ungaria. Comitatele din Ardeal, Banat, Țara Crișului și Maramureș, se numără astăzi printre județele României Mari.

comitat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMITÁT, comitate, s. n. Unitate administrativ-teritorială, în unele țări condusă de un comite² (sau conte); district. — Din germ. Komitat.