comitagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMITAGÍU, comitagii, s. m. Membru al unei organizații revoluționare bulgare care a luptat în trecut pentru eliberare. – Din
tc. komitacı.comitagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comitagíu s. m.,
art. comitagíul; pl. comitagíi, art. comitagíii (-gi-ii)comitagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMITAGÍU, comitagii, s. m. Membru al unei organizații revoluționare bulgare care a luptat în trecut pentru eliberare. — Din
tc. komitacı.comitagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*comitágiŭ m. (bg.
komitağiĭa, adică „tovarăș dintr´un comĭtat saŭ comitet” revoluționar). Terorist bulgăresc:
bandele de comitagiĭ din Macedonia. V.
haĭduc.