comisoriŭ - explicat in DEX

comisoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. – Din fr. commissoire, lat. commissorius.

comisoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
COMISÓRIU, -IE adj. Care produce rezilierea, anularea sau stingerea unui contract. [Pron. -riu. / < lat. commissorius, cf. fr. commissoire].

comisoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMISÓRIU, -IE adj. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract. ♦ pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părți nu-și respectă obligațiile. (< fr. commissoire, lat. commissorius)

comisoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comisóriu [riu pron. ryu] adj. m., f. comisórie (-ri-e); pl. m. și f. comisórii

comisoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMISÓRIU, -IE, comisorii, adj. (Jur.) Care duce la rezilierea, anularea, desființarea unui contract. — Din fr. commissoire, lat. commissorius.

comisoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comisóriŭ, -e adj. (lat. commissorius). Jur. Se zice de o clauză a căreĭ neexecutare anulează actu care o conține.