comisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMISIÚNE s. f. v. comisie.comisiune (Dicționar de neologisme, 1986)COMISIÚNE s.f. v.
comisie.
comisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMISIÚNE s. f. (jur.) comitere a unei infracțiuni. (<lat.
commissio)
comisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*comisiúne f. (lat.
com-missio, -ónis. V.
comitet, misiune). Însărcinare de a face ceva. Totalitatea membrilor uneĭ comisiunĭ (ca foasta [!]
comisiune eŭropeană a Dunăriĭ). Procurare pin [!] comisionar:
a vinde, a cumpăra pin comisiune. – Și
comisie (rus.
kommisiĭa) cu înț. de „comisariat” și „comisiune”. V.
mandat.comisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comisiúne (comitere a unei infracțiuni)
(-si-u-) s. f.,
g.-d. art. comisiúniicomisiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comisiune f.
1. însărcinare dată cuiva de a face ceva;
2. reunire de persoane însărcinate de a face o lucrare:
comisiune de examen.comisiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMISIÚNE s. f. v. comisie.