comenduire - explicat in DEX

comenduire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMENDUÍRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).

comenduire (Dicționaru limbii românești, 1939)
comenduíre, V. comănduire.

comenduire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comenduíre s. f., g.-d. art. comenduírii; pl. comenduíri

comenduire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMENDUÍRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. — Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).