comensualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMENSUALÍSM s. n. (
Biol.) Formă de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [
Pr.:
-su-a-. –
Var.:
comensalísm s. n.] – După
germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.comensualism (Dicționar de neologisme, 1986)COMENSUALÍSM s.n. (
Biol.) Stare a plantelor sau a animalelor care trăiesc împreună, folosind ca hrană aceleași materii nutritive. [Pron.
-su-a-, var.
comensalism s.n. / cf. fr.
commensalisme, germ.
Kommensalismus].
comensualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMENSUALÍSM s. n. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive. (după fr.
commensalisme)
comensualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comensualísm (-su-a-) s. n.comensualism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMENSUALÍSM s. n. (
Biol.) Formă specifică de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [
Pr.: -
su-a-. —
Var.:
comensalísm s. n.] — După
germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.