comemorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMEMORÁRE, comemorări, s. f. Acțiunea de
a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemorație. –
V. comemora.comemorare (Dicționar de neologisme, 1986)COMEMORÁRE s.f. Acțiunea de a comemora și rezultatul ei; comemorație. [<
comemora].
comemorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comemoráre s. f.,
g.-d. art. comemorắrii; pl. comemorắricomemorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMEMORÁRE, comemorări, s. f. Acțiunea de
a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemorație. –
V. comemora.