combinor - explicat in DEX

combinor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

combinor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur)

combinor (Dicționar de neologisme, 1986)
COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur].

combinor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
combinór s. n., pl. combinoáre

combinor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. — Combina +. suf. -or.