combiner (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și
f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [
Var.:
combainér, -ă s. m. și
f.] –
Combină +
suf. -ar. Cf. rus. kombainer.combiner (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMBINÉR, -Ă s. m. f. manipulant al unei combine. (după rus.
kombainer)
combiner (Dicționar de neologisme, 1986)COMBINÉR, -Ă s.m. și f. Manipulant al unei combine; combainist. [Var.
combainer, -ă s.m.f. / <
combină +
-er, cf. rus.
kombainer].
combiner (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)combinér (rar)
s. m.,
pl. combinéricombiner (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și
f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [
Var.:
combainér, -ă s. m. și
f.] —
Combină +
suf. -ar. Cf. rus. kombainer.