combo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓMBO s. n. Formație orchestrală de jaz compusă din trei până la opt instrumentiști. –
Cf. engl. combo.combo (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓMBO s. n. mică orchestră de jaz și muzică de dans, din 3-8 membri, care cântă într-un cabaret. (
combo (Dicționar de neologisme, 1986)CÓMBO s.n. (
Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră. [< engl.
combo, cf.
combination – termen indicând diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr].
combo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓMBO s. n. Formație orchestrală de jazz compusă din trei până la opt instrumentiști. —
Cf. engl. combinaty.