combinabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMBINÁBIL, -Ă, combinabili, -e, adj. Care se poate combina. –
Combina +
suf. -bil.combinabil (Dicționar de neologisme, 1986)COMBINÁBIL, -Ă adj. Care se poate combina. [Cf. fr.
combinable].
combinabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*combinábil, -ă adj. (d.
combin). Care se poate combina.
combinabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMBINÁBIL, -Ă, combinabili, -e, adj. Care se poate combina. —
Combina +
suf. -bil.