colătău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)colătắu s.n. (reg.)
1. mânerul sucalei (roatei de făcut țevi).
2. fel de mâncare.
3. învârtită.
colătău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colătău n. Mold. mănușa sucalei. [Ung. KALANTYÚ].
colătăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)colătắŭ n., pl.
áĭe (ung.
kolantyú și
kall-).
Nord. Manivelă (de învîrtit o roată de mașină). V.
clanță.