colăcărie - explicat in DEX

colăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.

colăcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
colăcăríe, V. conăcărie.

colăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colăcăríe (pop.) s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile

colăcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colăcărie f. orație de nuntă. [Lit. felicitarea colăcerului].

colăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. — Colăcar + suf. -ie.